Tulburarea de spectru autist (TSA), conform clasificării ICD 10, este o tulburare profundă de dezvoltare caracterizată prin dificultăți în interacțiunea socială și comunicare, precum și prin comportamente repetitive și interese restrânse. Simptomele apar de obicei în primii ani de viață, cel mai frecvent înaintea vârstei de trei ani, și pot varia semnificativ de la un copil la altul.
Deficiențe în comunicare și interacțiune socială:
Dificultăți în inițierea sau susținerea unei conversații.
Lipsa contactului vizual sau utilizarea neobișnuită a limbajului corporal.
Dificultăți în înțelegerea emoțiilor proprii și ale altora.
Preferința pentru activități individuale în locul celor de grup.
Comportamente repetitive și interese restrânse:
Mișcări repetitive (ex.: fluturarea mâinilor, balansarea corpului).
Rutine rigide și rezistență la schimbări.
Focalizare intensă pe un subiect sau obiect specific.
Sensibilitate crescută la stimuli senzoriali (sunete, texturi, lumini).
Autismul nu are o singură cauză, ci rezultă dintr-o combinație complexă de factori genetici și biologici. Pe lângă predispozițiile ereditare, pot contribui și complicații apărute în timpul sarcinii sau la naștere – cum ar fi lipsa de oxigen, nașterea prematură sau infecțiile materne. Se discută și expunerea la substanțe precum metale grele și pesticide, dar și perturbări ale metabolismului celular.
Tot mai mult, sistemul imunitar atrage atenția cercetărilor actuale. La mulți copii cu autism se observă prezența unor inflamații cronice la nivel cerebral, cunoscute sub numele de neuroinflamație. Aceste procese pot afecta dezvoltarea și funcționarea neuronilor, în special în zonele implicate în limbaj, percepție și comportament social.
Tratamentul autolog cu celule stem presupune recoltarea celulelor proprii din măduva osoasă, de obicei din osul bazinului. Celulele sunt apoi prelucrate și concentrate într-un proces medical controlat. În etapa finală, acestea sunt administrate în zona inferioară a spatelui, în lichidul care înconjoară creierul și măduva spinării.
Aceste celule pot elibera factori antiinflamatori, pot regla sistemul imunitar, reduce inflamația și sprijini funcția naturală a creierului.
Procedura se desfășoară într-un mediu medical sigur, durează aproximativ 60 de minute și este bine tolerată. Fiind vorba de celule proprii, riscul de reacții adverse sau respingere este foarte scăzut. Recoltarea, prelucrarea și administrarea au loc în aceeași zi, într-un proces bine structurat.
Studiile arată că neuroinflamația este detectabilă la mulți copii cu autism. Celulele stem administrate eliberează substanțe care pot reduce aceste procese inflamatorii și pot influența în mod favorabil mediul în care funcționează neuronii. Scopul tratamentului este de a îmbunătăți condițiile din creier, astfel încât dezvoltarea copilului să fie susținută și abilitățile necesare vieții de zi cu zi să poată fi construite mai eficient.
Tulburările de dezvoltare reprezintă un grup de afecțiuni care apar devreme în copilărie și afectează dezvoltarea firească a unor abilități esențiale, precum vorbirea, mișcarea, învățarea sau relaționarea cu cei din jur. Primele semne se observă, fără excepție, în primii ani de viață, o perioadă în care creierul se dezvoltă rapid.
Copiii care se confruntă cu astfel de dificultăți nu învață doar mai încet, ci într-un mod vizibil diferit față de ceea ce este considerat un parcurs obișnuit al dezvoltării. Tulburările pot varia ca intensitate și apar adesea împreună. Fără sprijin adecvat, aceste dificultăți tind să persiste și pot influența pe termen lung viața de zi cu zi, adaptarea la școală și relațiile sociale.
De obicei, tulburările de dezvoltare sunt rezultatul unei interacțiuni între mai mulți factori: biologici, genetici și de mediu.
Factorii genetici au un rol important. În unele familii, trăsături similare pot fi observate la mai mulți membri, ceea ce sugerează o predispoziție moștenită care poate crește riscul de apariție a unei tulburări de dezvoltare.
Anumite evenimente din timpul sarcinii sau în momentul nașterii pot, de asemenea, influența dezvoltarea. Printre acestea se numără lipsa de oxigen la naștere, nașterea prematură, infecțiile sau inflamațiile din perioada timpurie a vieții. Astfel de factori pot afecta maturizarea anumitor zone ale creierului, în special cele care sunt responsabile de vorbire, mișcare sau atenție.
În aceste cazuri, dezvoltarea nu este doar întârziată, ci însoțită de dificultăți persistente în înțelegerea, folosirea sau corelarea unor abilități, cum ar fi limbajul, coordonarea sau percepția. Mulți copii au nevoie de sprijin specializat pentru a face față provocărilor zilnice.
Mediul în care crește copilul joacă un rol important în evoluția acestuia. Stresul constant, lipsa afecțiunii sau absența ocaziilor de a exersa abilități de comunicare, mișcare sau interacțiune pot accentua dificultățile deja existente. Deși acești factori nu sunt considerați cauze directe, ei pot influența modul în care tulburarea se dezvoltă în timp.
Copiii cu tulburări de dezvoltare a limbajului încep să vorbească mai târziu decât ceilalți. Folosesc puține cuvinte sau cuvinte greu de înțeles, au dificultăți în a înțelege instrucțiuni sau vorbesc în propoziții foarte scurte. Unii dintre ei au probleme în a pronunța corect sunetele sau în a lega cuvintele într-un mod logic.
Exemplu: Un copil de trei ani spune doar câteva cuvinte și nu înțelege bine întrebări simple.
În cazul unei tulburări de dezvoltare a mișcării, copiii pot părea neîndemânatici sau pot avea o postură ori o mișcare neobișnuită. Adesea le este greu să facă activități zilnice precum desenatul, îmbrăcatul sau menținerea echilibrului.
Exemplu: Un copil de cinci ani nu reușește să își închidă singur geaca și evită mișcări precum săritul sau cățăratul.
Copiii cu așa numitele tulburări specifice de învățare au dificultăți mari la citit, scris sau calcul, în ciuda unei inteligențe normale. Problemele sunt persistente și nu pot fi explicate prin lipsa exercițiului.
Exemplu: Un copil de opt ani încurcă literele când citește și înțelege cu greu propoziții simple, chiar dacă se străduiește și exersează mult.
Copiii cu tulburări de dezvoltare în această zonă au adesea o capacitate scăzută de concentrare, agitație accentuată sau comportamente impulsive. Se lasă ușor distrași și le este greu să își controleze emoțiile.
Exemplu: Un copil de șapte ani întrerupe des conversațiile, se ridică în timpul lecției și pare copleșit atunci când are de făcut mai multe sarcini una după alta.
Această categorie include tulburări precum Tulburarea de Spectru Autist (TSA), în care interacțiunea socială, comunicarea și comportamentul se dezvoltă într-un mod fundamental diferit.
În prezent, se vorbește despre un spectru al autismului, deoarece manifestările pot varia considerabil de la o persoană la alta. Având în vedere complexitatea acestei afecțiuni, vom detalia acest subiect în secțiunea următoare.
Copii și adolescenți care trăiesc cu un diagnostic de boală mintală confirmat:
Aprox. 22.000
Prevalenţa tulburărilor mintale în rândul adolescenților:
11.2%
tulburări de conduită
24.19%
adhd
22.65%
anxietate
19.23%
autism
14.47
episod depresiv
9.14%
tulburari de atașament
4.3%
fobie școlară
3.1%
tulburări de comportament alimentar
2.88%
sursa: unicef.org
Descoperă beneficiile unice ale Tratamentului cu Celule STEM pentru sănătatea celor mici. Parcurge formularul de mai jos cu atenție, având grijă să completezi toate câmpurile necesare.
